În tristeţe şi durere s-a scurs 1 an şi jumătate de când nepreţuitul meu nepot MIHAI PLEŞOIANU a plecat fulgerător la îngeri. De atunci, durerea despărţirii este din ce în ce mai intensă întrucât ne lipseşti aşa de mult şi nimeni şi nimic nu te poate înlocui în sufletele noastre. Pentru ce însemni tu pentru noi, dar şi spre liniştea ta, azi, cu pioşenie, ne plecăm în faţa ta cu o lumânare, o floare, dar mai ales cu cele mai calde gânduri de iubire ce-ţi purtăm, rugând pe Bunul Dumezeu să-ţi îndeplinească ce-ţi lipseşte, să te ierte şi să te aşeze în rândul fericiţilor. Te aşteaptă mămăiţa în fiecare zi şi nu mai vii! Odihneşte-te în pace, dragul şi iubitul nostru MIHAI.